Trupul întins în p?mânt*
Iat? c? nu se ridic?
A?a cum ?tiau to?i de-atunci.
Pentru prima oar? se-nchin?,
Se-nchin? turci ?i valahi la un loc,
În fa?a lui Vod? acum.
?i ochii sunt înc? deschi?i,
?i trist?-i privirea prin fum...
Cerul e negru ?i plânge cu lacrimi,
La fel plâng ?i ei,
Nimic n-o s? mai fie de ast?zi la fel!
Tr?darea-i scris? cu litere mari,
E scris? cu sânge de regi buni ?i tari.
?i nicio secund? nu au gândit
O?tenii ce-au dat vie?i de regi pe nimic.
Vândut-au cu Vod? ?i ?ara prin foc,
Au dat ?i femei si copii la un loc,
P?mânturi muncite de mâini de român
?i ape curate ca visul dintâi.
Dar Vlad de atunci îi vegheaz? de sus
?i bun îi înva?? s? lupte de-acum,
Chiar dac? el nu mai este-n r?zboi
Vârful de ?eap? ce-omoar? din ho?i.
Din Cer se aude strig?t de moarte!
Lupt?, române, sabia ?i-e frate,
Bra? de fier ce taie-n carne.
Lupt?, valah, cu fruntea spre soare,
Nimeni în lume n-are sc?pare.
R?ul e lovit ?i moare.
Si ea, Semilun?-n veci n-o s?-nchine
?ara sub s?bii ?i arcuri p?gâne.
Vlad vegheaz? dintre umbre!
Vlad vegheaz? dintre umbre!